Unirea Basarabiei cu Regatul României: mulțumiri dușmanului care ne-a ținut departe de bolșevism

Azi se împlinesc 105 ani de la unirea Basarabiei cu Regatul României!

La 27 martie 1918, Sfatul țării din Republica Democratică Moldovenească, stat care și-a declarat independența de vreo trei luni, decide unirea cu Regatul României. Spre finele anului, urmează alăturarea Bucovinei și a Ardealului.

Momentul martie 1918 a venit pe fondul unei situații extraordinar de dificile pentru statul român, pentru că pierduse categoric războiul (a avut cele mai multe victime raportate la numărul populației), și Puterile Centrale au obligat Regatul să renunțe la Dobrogea, la trecătorile Carpaților, la controlul Dunării etc.

Aliatul nostru, Rusia, a intrat în colaps. Mai întâi în primăvara lui 1917, când a avut loc revoluția, nu cea bolșevică, și apoi în noiembrie, când Lenin și ai lui au pus mâna pe putere. De momentul 1917 au început să profite moldovenii de peste Prut. Puternic impulsionați de ardelenii fugari, de românii la fel de fugari, de propaganda românească, de mințile unor lideri, moldovenii au cerut autonomie (maximul la ce puteau visa) și, văzând că treburile merg în favoarea lor, la 15 decembrie au declarat independența.

Pe Basarabia au pus ochii și ucrainenii. Au intrat în joc și bolșevicii. A început debandada, care pe care. Sfatul Țării, dominat în proporție de 70% de moldoveni, a cerut ajutorul armatei române. Deși erau praf la ora aia, trupele noastre au intrat în Basarabia să restabilească controlul. Bolșevicii au țipat în gura mare: invazia țarismului românesc. Cum să nu faci unirea când ai lângă tine brațul armat?

Și a intervenit Germania, una din țarile care ne-a făcut țăndări în WWI. Înainte de război, ca să ne atragă în sfera ei de influență, Germania ne-a promis Basarabia. Noi am ales tabăra cealaltă și, în ciuda marilor victorii de la Mărășești, Mărăști și Oituz, mult lăudate de istoriografie, am încasat-o cum nu se poate mai rău la Turtucaia și Flămânda (cele mai nenorocite înfrângeri din istoria noastră militară, alături de Stalingrad). După ce ne-au pus cu botul pe labe, nemții ne-au ținut partea în disputa cu ucrainenii, amânând astfel bolșevizarea Basarabiei cu 27 de ani (Ucraina, Belarus și Georgia au fost primele state bolșevizate).

Am ajuns la 27 martie 1918. Sfatul Țării votează generos prin ridicare de mână (s-a refuzat votul secret!!!!) pentru unire. Dar pune niște condiții, arătând astfel că nu are încredere 100% în țara unde tinde să vină. Cele mai importante sunt: Basarabia va continua să aibă propriul parlament, adică Sfatul Țării, cu puterea de a aproba bugetele locale și de a numi toate organele administrației locale, iar noua provincie să fie reprezentantă proporțional în parlamentul României. De asemenea, a cerut ca alegerile din Basarabia să se țină pe baza votului universal, libertățile civile să fie garantate și să fie respectate drepturile minorităților. Dacă nu….. La finele lui 1918, când totul s-a întors în favoarea României, după căderea Puterilor Centrale, Sfatul Țării a renunțat la condiții și s-a autodizolvat. Abia de atunci putem spune 100% că Basarabia a ajuns la România. Și să nu uităm: Danke Deutschland!