Unirea de la 24 ianuarie 1859. Cristian Matache: „S-a făcut Hora Unirii, dar unii au murit. Alții au pierdut averi”

Cristian Matache, senior editor la PUTEREA și absolvent de Istorie, a vorbit la „Dialogurile Puterii” despre ziua de 24 Ianuarie 1859. Jurnalistul pasionat de istoria adevărată, cea nespusă, a României relevă date și momente istorice din „culisele” acelor vremuri.

„E absurd să spui „Mica Unire”, pentru că a fost chiar UNIREA!

Primele crâmpeie au fost chiar de pe vremea fanarioților. Vorbim despre conștientizarea asta că avem cam aceeași limbă, cam aceeași cultură. După dispariția fanarioților, venirea domnilor pământeni, cum am putea spune, au apărut acele regulamente organice, cam primele constituții ale Țărilor Române în Principatele Române. Acolo se vorbea de o anumită legătură și că va fi o unire a celor două principate.

La 1848, acei băieți frumoși ai noștri care veniseră din școli de afară, foarte tineri (în afară de C.A. Rosetti care avea peste 30 de ani, toți erau sub 30) Bălcescu, Brătianu și ceilalți și-au programat unirea ca un punct principal de modernizare a ceea ce se întâmpla atunci în Țările Române. Dispăruse practic vama între Moldova și Țara Românească. Deci practic eram o mică Uniune Europeană la 1848, iar circulația mărfurilor era la liber. Se egalizaseră niște măsuri. Una dintre ele a fost kilogramul, care s-a egalizat ca să nu mai fie confuzii”.

În ceea ce privește actul Unirii, nu vorbim nici de mică, nici de mare, vorbim de Unirea cu U mare, precizează Cristian Matache, adăugând că politicienii au făcut un compromis istoric și l-au ales pe Cuza domn. Au fost destui oameni care n-au acceptat asta, au fost bătălii în stradă, în Moldova. La fel și după plecarea domnului, în 1866.

„Data de 24/01/1859 e punctul de plecare al formării nației române. De acolo până la 1862 vorbim despre o confederație între Țara Românească și Moldova, deci nu a fost Unirea chiar în ziua aceea. În 1862, într-adevăr, apare prima oară numele de român în Principatele Române. România apare la 1866, după căderea lui Cuza.

Acela a fost punctul de plecare către mărirea țării. A urmat Dobrogea, apoi, Basarabia, Bucovina și Transilvania, la 1 Decembrie 1818. Noi am sărbătorit Centenarul. Este un Centenar de la Marea Românie, dar nu era de la formarea nației”.

Peste Iași crește iarba

„Unirea nu a fost un act unde toată lumea face Hora Unirii. S-a făcut Hora Unirii, dar unii au murit. Alții au pierdut averile.

Orașul Iași a căzut pur și simplu. Din marea capitală a unei țări, a ajuns aproape o ruină. Crește iarba, vorba lui Kogălniceanu.

Deci a fost un act pentru care s-a pierdut sânge. Au fost și unii care s-au împotrivit, chiar români sau moldoveni care s-au împotrivit.

Înainte de 1859, în Moldova erau două curente, unioniștii și stataliștii, cei care voiau menținerea Moldovei. Unioniștii mergeau pe partea de propagandă: ziare în afară, chiar Cocuța Gogoride, care era nevasta caimacamului Nicolae Gogoride, cel care se împotrivea. Caimacanul era locțiitorul domnului. Nu exista domn în Moldova. El era pus de Imperiul Otoman”, a explicat Matache.