Unul dintre cele mai periculoase cluburi de carte din lume funcționează acum în Ucraina

În Ucraina ocupată au apărut cluburile de lectură clandestine. Aceste cluburi sunt ele însele o poveste despre cum rezistă copiii din teritoriile ocupate din Ucraina, propagandei ruse.

În teritoriile ucrainene ocupate de forțele ruse, un grup aparte de rezistență se manifestă nu prin arme, ci prin cuvinte. The Guardian relatează povestea unor adolescenți care riscă totul pentru a păstra în viață identitatea ucraineană: participă la cluburi de carte organizate în secret. Acestea întruniri, departe de ochii supraveghetorilor ruși, au loc cu ușile și ferestrele închise, iar grupurile nu depășesc niciodată trei persoane.

Un act de curaj: copii care citesc pe ascuns

Mariyka, o tânără de 17 ani al cărei nume real nu este dezvăluit pentru siguranța ei, descrie cum aceste cluburi sunt o formă de supraviețuire culturală. Elevii citesc și discută despre literatură ucraineană, în ciuda faptului că aceste materiale sunt interzise de către autoritățile ruse din teritorii.

15:35, 04.03.2025 • Advertoriale

Cărți de top pentru pasionații de Texas Hold ‘em

21:21, 10.02.2025 • ACTUALITATE

După demisia lui Iohannis vine rândul Guvernului? Un partid anunță moțiune de cenzură în Parlament

Printre volumele preferate ale clubului de carte organizat în secret de Mariyka și prietenii ei se numără lucrările Lesyei Ukrainka, o emblematică scriitoare ucraineană din secolul al XIX-lea, feministă și susținătoare ferventă a independenței Ucrainei față de Imperiul Rus. Într-un moment istoric în care publicarea și predarea în limba ucraineană erau interzise, ​​Ukrainka a înființat la Kiev propriul club de lectură — o formă timpurie de rezistență culturală.

În piesele sale dramatice, cum este „Boieroaica”, eroina principală condamnă supunerea elitelor ucrainene față de Moscova și critică pacea iluzorie cu țarul, întrebând retoric: „Este aceasta pace sau o ruină?”. Într-un context geopolitic în care președintele SUA discută cu Vladimir Putin o eventuală „pace” în Ucraina, întrebarea din textul scris devine din nou actuală și profundă.

Strategia Rusiei: o istorie lungă de suprimare culturală

Invazia Rusiei din 2022 nu este o anomalie, ci o continuare a unei strategii vechi de secole care vizează negarea identității ucrainene. De la interzicerea limbii și literaturii în perioada țaristă, la foametea indusă în anii 1930 (Holodomor), și până la epurările staliniste ale intelectualității ucrainene, represiunea a fost constantă.

În ultimele decenii ale Uniunii Sovietice, Moscova a adoptat o abordare mai subtilă: școlile și publicațiile ucrainene erau permise, dar doar marginal. Cei care doreau să urce însî, în ierarhia socială trebuiau să adopte limba și cultura rusă. Poeții și activiști care cereau drepturi naționale erau încă trimiși în lagăre, până la mijlocul anilor ’80.

După 2004, Kremlinul a recurs la tactici moderne – corupție strategică, război informațional și, în cele din urmă, invazie militară. În acest peisaj tensionat, negocierile dintre Donald Trump și Vladimir Putin riscă să ignore motivele complete istorice și culturale ale războiului.

Dincolo de teritorii: ce cere Rusia cu adevărat

Printre cele mai periculoase cereri ale Kremlinului se numără demilitarizarea Ucrainei și recunoașterea oficială a teritoriilor anexate. Acceptarea acestor condiții ar însemna, în practică, sfârșitul suveranității ucrainene și abandonarea a milioane de cetățeni aflați în teritoriile ocupate.

În realitate, Rusia duce o politică de inginerie socială agresivă în regiunile controlate: deportarea forțată a populației, aducerea a sute de mii de coloniști ruși, arestări ilegale, dispariții și tortură. Amnesty International a documentat deja sute de cazuri de abuzuri, dar numărul real este mult mai mare.

Peste 19.000 de copii au fost transportați forțat în Rusia, rupți de familii și cultură lor. Este o acțiune care ia adus lui Vladimir Putin o inculpare oficială din partea Curții Penale Internaționale.

Propaganda și represiunea: armele nevăzute ale ocupației

Regimul de ocupație tratează cu o duritate extremă orice urmă de limbă sau cultură ucraineană. Manualele de limba ucraineană sunt catalogate drept „extremiste”, și simpla posesie a acestora poate atrage pedepse de până la cinci ani de închisoare. Părinții care își lasă copiii să urmeze cursuri online după programa ucraineană riscă să-și piardă drepturile părintești. Există cazuri în care adolescenți au fost duși în pădure de către bărbați înarmați pentru „interogatorii”, doar pentru că au vorbit în ucraineană la școală.

Mai mult, autoritățile ruse din zonele ocupate au început să distrugă literatura ucraineană. Mariyka afirmă că în orașul ei, invadatorii au confiscat mii de cărți din biblioteci și le-au ars sau aruncat. Într-un singur oraș, se estimează că aproximativ 200.000 de volume — inclusiv lucrări despre politică, istorie și cultură — au fost eliminate.

O nouă realitate școlară: „Ura față de Ucraina”

În locul educației, în școlile din teritoriile ocupate este promovată ideologia rusă. Elevii învață o versiune alterată a istoriei, în care Ucraina este prezentată drept un „popor fratern” secundar, parte dintr-o mare identitate rusă. Simbolurile ucrainene sunt îndepărtate, înlocuite cu portrete ale președintelui Vladimir Putin, iar orele de istorie glorifică „marea Rusie” și nevoia de apărare împotriva dușmanilor.

Represiunea sovietică este minimalizată în aceste materiale educaționale. Deportările și crimele din timpul regimului stalinist sunt descrise ca „măsuri dure”, fără alte detalii, iar foametea din anii 1930 – Holodomorul – este complet omisă. Prăbușirea URSS este prezentată ca o „tragedie” care a distrus un „întreg frumos” ce trebuie reconstruit.

Mai grav, noul curriculum universitar al Federației Ruse afirmă că poporul rus are un „ADN civilizațional” care îl leagă inseparabil de stat și ordine. A fi parte a lumii ruse înseamnă, potrivit acestui discurs, loialitate față de Kremlin.

Militarizarea copiilor: un pas spre viitorul dorit de Kremlin

În orașele ocupate, propaganda nu se limitează la școli. La Melitopol, în regiunea Zaporijia, autoritățile ruse organizează ceremonii de premiere pentru adolescenți, îmbrăcați în uniforme militare.

La Mariupol, școlarii sunt mobilizați pentru a participa la comemorări ale atacului de la Crocus City Hall din Moscova, în timp ce masacrul civililor din Teatrul Dramatic Mariupol din martie 2022 este ignorat cu desăvârșire.

Rezistență tăcută, curaj vizibil

Într-un climat de teroare și cenzură, cluburile de lectură secrete devin astfel un simbol al speranței și al identității naționale. Adolescenții ca Mariyka riscă enorm, dar refuză să renunțe la limba și cultura lor.

În acest peisaj întunecat, clubul de lectură al Mariykăi nu este doar o spațiu de rezistență, ci și un sanctuar. Nu toate cărțile pe care le citesc sunt politice. Unele sunt despre viața cotidiană a tinerelor din Ucraina – despre prietenie, iubire, cumpărături. Dar în teritoriile ocupate, și aceste povești devin declarații de identitate.

Romanele sunt ancore în realitatea de dincolo de ocupație, o modalitate de a rămâne conectat la națiunea lor. La fel ca în opera Lesyei Ukrainka, tinerii din aceste cluburi redescoperă legătura dintre libertatea imaginației libertatea politică. Scriitoarea scria: „Cine se eliberează, va fi liber”. În tăcerea bibliotecilor ascunse, această idee răsună azi mai puternic ca oricând.