Următoarele ținte ale lui Putin: avertismentul dur al unui general britanic

Dacă Ucraina cade, cine urmează? Fiindcă, e clar, Vladimir Putin nu se va opri. Aceasta este concluzia tranșantă a Sir Richard Shirreff, fost adjunct al comandantului suprem al NATO în Europa. Dacă Ucraina cedează, Rusia nu va rămâne pe loc. Următoarele ținte? Georgia, Moldova, România și statele baltice.

Avertismentul este cât se poate de clar: Putin nu vrea doar Ucraina. Vrea să refacă sfera de influență sovietică și să împingă Europa în haos. Iar dacă Occidentul ezită, dacă sprijinul militar pentru Kiev scade, atunci România trebuie să se pregătească pentru ce este mai rău.

Ce vrea, de fapt, Putin?

Shirreff nu vorbește despre speculații. Tot ce a făcut Putin până acum a fost calculat în pași clari:

✔ 2008 – Invazia Georgiei. Nimeni nu reacționează serios.
✔ 2014 – Anexarea Crimeei. Occidentul protestează, dar nimic nu se întâmplă cu adevărat.
✔ 2022 – Invazia Ucrainei. Războiul durează, dar Putin nu se oprește.

Și acum? Dacă Ucraina este îngenuncheată, Rusia își va reface forțele și va ataca următoarele ținte:

➡ Moldova – un stat vulnerabil, fără armată solidă, cu regiunea separatistă Transnistria gata să devină un „cap de pod” rusesc.

➡ Georgia – deja mușcată de Rusia în 2008, fără protecție NATO.

➡ Statele Baltice – Letonia, Estonia, Lituania sunt membre NATO, dar Putin pariază pe ezitările Occidentului.

➡ România – o țară cu un rol strategic uriaș în regiune. Putin nu va invada direct, dar va încerca destabilizarea politică și economică, infiltrarea propagandei și a rețelelor pro-Kremlin.

Scenariul de coșmar: România, prinsă în conflict

Generalul Shirreff explică limpede: dacă Ucraina cade, România devine automat următoarea linie de front.

Cum? Simplu:

Influență politică – partide extremiste și mișcări suveraniste, finanțate discret, care militează pentru „neutralitate” și retragerea din alianțele occidentale.

Criză economică și panică socială – creșterea prețurilor, știri alarmiste, „fake news” despre NATO și UE.

Război hibrid – atacuri cibernetice, manipularea opiniei publice, infiltrarea de „agenți de influență” în mass-media și instituții.

Europa, singură în fața pericolului?

Problema majoră este că SUA, cel mai important pilon NATO, se află în mijlocul unei crize politice. Donald Trump a sugerat că sprijinul pentru Ucraina și NATO ar putea să fie redus drastic.

Dacă America se retrage, Europa trebuie să-și asume propria apărare. Polonia deja acționează – pregătește o armată de 500.000 de soldați, un sistem defensiv de ultimă generație și instruirea civililor pentru scenarii de război.

România? Încă se bazează pe ideea că NATO va rezolva tot. Dar ce se întâmplă dacă NATO se clatină?

Putin mizează pe oboseala Occidentului

Rusia nu a câștigat războiul din Ucraina, dar nici nu l-a pierdut. Putin pariază pe faptul că Occidentul va obosi, că Europa va dori „pace” cu orice preț, că oamenii se vor sătura să mai audă de Kiev.

Exact aici este pericolul. Că lumea va crede că, dacă Ucraina cedează, totul se va termina. Dar se va întâmpla exact opusul: Rusia va fi mai puternică, mai agresivă, mai pregătită pentru următoarele lovituri.

Și acum? România trebuie să se trezească! Nu mai e timp de iluzii.

România trebuie să-și întărească apărarea, să fie conștientă de riscuri, să își securizeze instituțiile și să combată propaganda pro-rusă care se infiltrează peste tot.

Dacă neglijăm aceste avertismente, riscăm să fim luați prin surprindere. Iar atunci, va fi prea târziu să ne întrebăm „ce s-a întâmplat?”.

Avertismente au fost. Dar a înțeles România, oare?

De peste un deceniu, strategii militari, analiști și politicieni care înțeleg mecanismele geopolitice avertizează că Putin nu se va opri doar la Ucraina. De fiecare dată când Rusia a înaintat, Occidentul a ezitat, iar România a părut să creadă că distanța ne protejează. Acum, când distanța a devenit inexistentă, întrebarea e simplă: a înțeles România pericolul?

Avertismente clare, răspunsuri vagi

În ultimii ani, am auzit avertismente clare de la generali NATO, ofițeri de informații, strategi militari și analiști reputați. Printre cei care au ridicat steagul roșu:

Ben Hodges, fost comandant al forțelor americane în Europa, a spus limpede: „Dacă Rusia câștigă în Ucraina, următoarele ținte vor fi Moldova și România”.

Anders Fogh Rasmussen, fost secretar general al NATO, a avertizat că Putin va testa reacția NATO în zone vulnerabile, cum sunt statele baltice și Moldova.

Generalul Constantin Degeratu, fost șef al Statului Major al Armatei Române, a declarat că „Rusia este într-un război deschis cu Europa și trebuie tratată ca atare”.

Toate aceste avertismente au fost clare, directe, imposibil de ignorat.

Dar cum a răspuns România?

Suntem pregătiți? Sau doar sperăm că nu vom fi următorii?

Armata României: Da, există planuri de înzestrare, dar ritmul este lent, iar apărarea aeriană este încă o vulnerabilitate majoră. Avem trupe NATO pe teritoriu, dar ne bazăm prea mult pe prezența străină, fără a accelera dezvoltarea propriilor capacități de apărare.

Protecția informațională: Rusia duce un război hibrid masiv împotriva României, folosind propagandă, influenceri și fake news pentru a slăbi încrederea populației în NATO și UE. S-a făcut prea puțin pentru a contracara această ofensivă.

Reacția clasei politice: Cu mici excepții, majoritatea politicienilor români tratează subiectul cu superficialitate. În loc să existe un plan clar de consolidare a securității naționale, avem discursuri vagi și o atitudine pasivă. Puțini lideri par conștienți că România este pe o linie de front a războiului informațional și economic.

În timp ce alții se pregătesc, România stă pe loc

Polonia și-a crescut armata la 500.000 de soldați și a cumpărat armament de ultimă generație.
Țările baltice au introdus pregătirea militară obligatorie pentru civili.
Finlanda și Suedia au intrat în NATO, conștiente că neutralitatea nu le mai oferă protecție.

În România? Încă ne întrebăm dacă trebuie să luăm în serios pericolul.

Dacă România nu înțelege acum, o va înțelege prea târziu

Nu mai suntem într-o epocă în care „neutralitatea” sau „diplomația” pot ține Rusia la distanță. Când o țară își bazează politica externă pe agresiune, singura apărare reală este forța.

Dacă România a înțeles despre ce e vorba, trebuie să o dovedească prin:

✔ Investiții reale în apărare, nu doar pe hârtie.
✔ Contracararea agresiunii informaționale a Rusiei.
✔ Un plan concret de rezistență economică și socială la destabilizare externă.

Dacă nu? Atunci vom învăța această lecție exact așa cum au învățat-o georgienii în 2008 și ucrainenii în 2014 și 2022: în timp ce tancurile rusești trec granița.