Vacanță la schi, la cea mai mare altitudine, în stațiunea Rânca de pe Transalpina

Stațiunea Rânca dispune de un potenţial turistic şi sportiv deosebit, cu un domeniu schiabil de peste cinci kilometri, fiind considerată centrul drumeţiilor din Parâng.

Rânca este staţiunea montană aflată la cea mai mare altitudine din România, de 1.600 metri altitudine. Este situată în județul Gorj, pe versantul sudic al Munţilor Parâng, pe muntele Corneşu Mare.

Zona turistică Rânca dispune de un potenţial turistic şi sportiv deosebit, cu un domeniu schiabil de peste cinci kilometri, fiind considerată centrul drumeţiilor din Parâng. Staţiunea este recomandată pentru practicarea sporturilor de iarnă dispunând de cinci pârtii – patru pe Muntele Corneşu (pârtiile M1, M2, M3, M4) şi una pe Vârful Păpuşa (pârtia Rânca 1), cu lungimi cuprinse între 350 metri şi 700 de metri şi diferenţe de nivel de la 39 metri până la aproximativ 130 metri. Pârtiile beneficiază de instalaţie de transport pe cablu, precum telescaun, teleschi şi babyski. De asemenea, pârtiile sunt dotate cu instalaţie de nocturnă. Pentru săniuş sau alte activităţi sunt amenajate zone separate.

Istoria stațiunii Rânca

Întemeierea Staţiunii montane Rânca se leagă de numele novăceanului Dumitru Brezulescu (1879-1916), una dintre personalităţile Gorjului. Licenţiat în drept cu „Magna cum laude”, doctor în ştiinţe juridice la Paris, deputat la Bucureşti din 1912 până în 1916, când a încetat pe neaşteptate din viaţă, Dumitru Brezulescu a înfiinţat, în 1902, în localitatea gorjeană Novaci, Banca Populară „Gilortul”, dorind să ajute întreaga comunitate, potrivit datelor de pe site-ul Primăriei din Novaci. În 1930, Banca Populară „Gilortul” a pus în practică proiectul pentru crearea staţiunii. Pentru început au fost construite şase cabane cu câte cinci camere. Cu ajutorul primului ministru din acea perioadă, liberalul Gheorghe Tătărăscu, în 1937 a fost dată în folosinţă cabana centrală. În perioada comunistă, banca a fost desfiinţată şi până în 1989 au mai fost construite trei cabane şi o unitate militară. În ultimii 20 de ani, staţiunea a cunoscut o dezvoltare rapidă, cabane, pensiuni şi hoteluri ocupând zona dintre Muntele Plopu şi până la baza Vârfului Păpuşa.

Unde găsim cazare la Rânca

Rânca s-a dezvoltat foarte mult în ultimii ani. Atât vara, dar mai ales iarna, este luată cu asalt de mii de turiști veniți din toată țara, cât și din străinătate. Zona Novaci este împânzită de pensiuni, cabane și hoteluri, care practică tarife mai mici decât cele de pe Valea Prahovei. Astfel, o noapte de cazare începe de la doar 50 de lei de persoană.

Cum se ajunge la Rânca

Staţiunea Rânca se află pe raza oraşului Novaci şi a comunei Baia de Fier, în judeţul Gorj, la 18 km de oraşul Novaci pe DN 67C, şoseaua cunoscută şi sub numele de Transalpina. Drumul este modernizat şi întreţinut până în staţiune chiar şi pe timp de iarnă. Iarna se poate urca doar dinspre Novaci, Transalpina fiind închisă, între 1 noiembrie – 1 mai, între Rânca şi Obârşia Lotrului.

Transalpina este cea mai înaltă şosea din România, cu o lungime de 148 de kilometri, având punctul cel mai înalt în Pasul Urdele – 2.145 de metri. Drumul face legătura între oraşele Novaci din judeţul Gorj şi Sebeş din judeţul Alba. Transalpina străbate patru judeţe – Gorj, Vâlcea, Sibiu, Alba – traversând Munţii Parâng de la sud la nord, altitudinea cea mai mare având-o pe o porţiune de aproximativ 20 de km, în judeţul Vâlcea, unde se prezintă ca o „şosea de creastă”.

Iubitorii sporturilor de iarnă, şi nu numai, pot profita în perioada 10 ianuarie – 28 februarie 2022 de reduceri tarifare atractive de 25% prin oferta “Trenurile Zăpezii”, disponibilă la trenurile InterRegio CFR Călători, care circulă spre şi dinspre cele mai căutate staţiuni montane pentru schi.

Construcția șoselei Transalpina a început în secolul al XVIII-lea

Deschisă oficial şi redată traficului naţional la 15 august 2015, Transalpina a fost construită pe vechiul drum al legiunilor romane venite să cucerească Dacia. Apoi, drumul, cunoscut şi sub numele popular de Poteca Dracului, a fost folosit doar de către păstori, devenind Drumul Oilor. La sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea localnicii au construit o porţiune din acest drum cu forţe proprii. A fost reconstruit de austro-ungari în timpul Primului Război Mondial, din raţiuni militare. În perioada interbelică, regele Carol al II-lea a dispus refacerea drumului, care a fost inaugurat în 1938, ocazie cu care însoţit de fiul său, Mihai, şi prim-ministrul Gheorghe Tătărăscu au parcurs drumul cu o maşină de teren, de aici şi numele de Drumul Regelui, atribuit de localnici.