„Veniți să citiți! Cu drag. Sunteți așteptați”: Scurtă conversație în biblioteca de cartier, de Ziua Națională a Lecturii

„Într-o ţară în care sub 10 la sută dintre cetăţeni cumpără o carte pe an, rolul şcolii devine esenţial în a cultiva o activitate aparent desuetă, lectura, ca preocupare menită să ne salveze dintr-un univers superficial, un univers în care dăm click fără a decide”, spunea zilele trecute Ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu.

De anul acesta, România are o Zi Naţională a Lecturii: 15 februarie. Nu puteam sărbători această zi altfel decât la biblioteca mea preferată: cea de cartier!  

Am văzut anunțul de zilele trecute „în vitrină”: „Am pregătit de sărbătoare întreaga săptămână viitoare – Ziua Națională a Lecturii -când ne vom delecta citind povești, cu poze minunate pentru cei mici ,cărți pentru adolescenți și chiar lecturi în limbi străine….Sunt așteptați toți iubitorii de lectură !”…Prin urmare, nu puteam lipsi tocmai eu, iubitoare fiind a „conceptului” de bibliotecă”: școlară, liceală, de facultate, de cartier, de oriunde din lume!

M-am înființat „la poarta” bibliotecii de cum s-a deschis. Când am intrat era deja cineva, la împrumutat de cărți. Am asistat la dialogul care relevă acel „Vreme trece, vreme vine, Toate-s vechi şi nouă toate”. „Ce ați mai primit? Vreau dramă, ceva”…„Da, sigur că da”, răspunde prompt doamna bibliotecară cerințelor matinalului vizitator. „Dar vedeți că nu vreau ceva cu război!…Poate ceva cu iubire…”, continuă nehotărâtul. Până la urmă pleacă, la purtător cu cu o carte ce promite iubire.

Iar eu rămân să o descos puțin pe doamna bibliotecară Lavinia Însurățelu, de la Biblioteca Cezar Petrescu (filială a Bibliotecii Metropolitane București).

                                                                          ***

Vin oamenii la bibliotecă?

Viiin! E o curbă ascendentă. Oamenii se bucură să se reîntoarcă la bibliotecă. În septembrie 2020, când am redeschis oficial, a fost un aflux mare. Sunt de toate vârstele: de la preșcolari, la pensionari. Începe să se revină la frecvența dinainte de pandemie. Când începuseră oamenii să regăsească plăcerea lecturii, savoarea ei.

Reînvie gustul pentru citit „fizic”?

Categoric. S-au săturat oamenii de net, de prea multă tehnologie în viața noastră. Simt nevoia să fie cu cartea-n mână. Să răsfoiască paginile, să le audă zgomotul, să le simtă mirosul!

Ce preferințe de lectură au?

Beletristică. Carte de deconectare. Nu thrilere – unii le preferă, dar cărțile „de viață” sunt preferate. Cu subiecte reale, eventual.

Cum v-ați pregătit de Ziua Națională a Lecturii?

Facem ceva special. Vine clasa I de la școala Geo Bogza din cartier – azi, cel târziu mâine, căci sărbătorim toată săptămâna. O să vină zilele acestea și clasa a III-a de la aceiași școală. Vom citi. Le citim copiilor, și eu și doamnele profesoare. „Promovarea și încurajarea lecturii” se numește evenimentul, care include și alte surprize, cum ar fi miniexpoziția de carte pentru copii, ce include cele mai frumoase și noi apariții din fondul de carte pentru cei mici.  Printre altele, la plecare copiii vor primi semne de carte. Vor fi încântați, cu siguranță.     

Doamna bibliotecară, aveți un mesaj de Ziua Lecturii?

Veniți să citiți! Cu drag. Sunteți așteptați.

Epilog

Înainte de a pleca am împrumutat o carte. I-am spus Laviniei Însurățelu că voi alege la întâmplare, plimbându-mi mâinile printre rafturi. Mi s-au oprit pe „Șoareci și oameni”…