Veste de senzație: Două tipuri de mucegai descompun plasticul în 140 de zile

Veste de senzație din Australia, unde oamenii de știință de la Universitatea din Sydney au descoperit că două tipuri de mucegai care se găsesc în mod normal în plante şi în sol – Aspergillus terreus şi Engyodontium album – pot fi folosite pentru a descompune plasticul „încăpăţânat”/

Rezultatele publicate în revista ştiinţifică NPJ Materials Degradation arată că sunt necesare aproximativ 140 de zile pentru ca mucegaiul să descompună complet materialele plastice, potrivit Business Insider.

„Este cea mai mare rată de degradare raportată în literatura de specialitate pe care o cunoaştem în lume”, a declarat Ali Abbas, profesor de inginerie chimică la universitate, pentru Australian Broadcasting Corporation.

Vestea este mai mult decât bună, în contextul în care un raport din 2022 al Greenpeace a scos în evidență faptul că marea majoritate a materialelor plastice care sunt reciclate în SUA ajung fie în ocean, fie în depozitele de deșeuri, care emit poluanţi periculoși în aer. În realitate, numai 5% din materialele plastice au fost reciclate.

Un activist Greenpeace SUA, Lisa Ramsden, spunea la acel moment că producţia de plastic s-ar putea tripla până în 2050, ceea ce ar fi foarte grav, potrivit Mediafax.

„Se produce mai mult plastic, iar un procent şi mai mic din acesta este reciclat”, a precizat Ramsden.

Reciclarea plasticului constituie o provocare majoră în industria deșeurilor, pentru că ele sunt foarte des contaminate de alimente şi alte obiecte, conform Columbia Climate School.

Datele Agenţiei americane pentru protecția mediului arată că SUA au generat 292,4 milioane de tone de deşeuri municipale solide în 2018. Dintre acestea, doar 94 de milioane de tone – sau aproximativ 32% – au fost reciclate sau compostate. Între timp, aproximativ 146 de milioane de tone (sau 50%) de deşeuri au fost depozitate la groapa de gunoi, în timp ce alte 35 de milioane de tone (sau aproximativ 12%) de deșeuri au fost arse, potrivit agenției.

Oamenii de știință estimează că această cercetare ar putea dura între trei şi cinci ani.