Viktor Orban și Putin: Implicațiile unei întâlniri controversate la Moscova
Pe 5 iulie 2024, prim-ministrul Ungariei, Viktor Orban, s-a întâlnit cu președintele Rusiei, Vladimir Putin, la Moscova. Această vizită a stârnit reacții puternice atât din partea liderilor Uniunii Europene, cât și a guvernului ucrainean. Deși Orban, văzut de lumea ooccidentală ca o slugă jalnică a dictatorului rus, a caracterizat vizita ca fiind o „misiune de pace”, contextul politic și declarațiile făcute ulterior subliniază o situație mult mai complexă și tensionată.
Contextul vizitei și reacțiile internaționale
Orban a efectuat această vizită la doar trei zile după ce s-a întâlnit cu președintele Ucrainei, Volodymyr Zelensky, la Kiev. În contextul în care Ungaria a preluat recent președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene, vizita sa la Moscova a fost percepută ca fiind extrem de controversată. Liderii europeni au subliniat că Orban nu acționează în numele Uniunii Europene și că președinția rotativă nu are mandat să se angajeze în discuții cu Rusia în numele blocului european .
Charles Michel, președintele Consiliului European, a reiterat pe platforma X (fostă Twitter) că „UE este clară: Rusia este agresorul, Ucraina este victima. Nicio discuție despre Ucraina nu poate avea loc fără Ucraina” . Ursula von der Leyen, șefa Comisiei Europene, a criticat și ea vizita, afirmând că „politica de conciliere nu îl va opri pe Putin” .
Poziția și motivațiile lui Orban
Viktor Orban este singurul lider guvernamental din UE care a menținut legături strânse cu Kremlinul după invazia Ucrainei de către Rusia în 2022. Această relație specială a fost de multe ori un punct de tensiune în cadrul Uniunii Europene. Orban a criticat în mod repetat sprijinul occidental pentru Ucraina și a încetinit acordul asupra unui pachet de ajutor de 50 miliarde de euro destinat susținerii Ucrainei .
În declarațiile sale după întâlnirea cu Putin, Orban a recunoscut că Rusia și Ucraina sunt „departe” de a ajunge la un acord de pace, dar a subliniat că întâlnirea a reprezentat „primul pas pentru a restabili dialogul” . Aceste cuvinte reflectă o abordare pragmatică, dar și o poziționare controversată, având în vedere contextul geopolitic.
Reacțiile Ucrainei și implicațiile pentru relațiile internaționale
Guvernul ucrainean a condamnat ferm vizita lui Orban la Moscova. Ministerul de Externe al Ucrainei a reiterat principiul conform căruia „nicio înțelegere despre Ucraina nu poate fi făcută fără Ucraina” și a cerut tuturor statelor să adere strict la acest principiu . Președintele Zelensky nu a răspuns public propunerii lui Orban pentru un armistițiu rapid, o reflectare a relațiilor reci dintre cei doi lideri.
Mulți ucraineni consideră că un armistițiu în acest moment ar cimenta controlul Rusiei asupra teritoriilor ocupate și ar prefera ca orice negociere să aibă loc dintr-o poziție de forță . Vizita lui Orban la Moscova a fost, așadar, percepută nu doar ca un act de conciliere, ci și ca o subminare a eforturilor internaționale de a sprijini Ucraina în fața agresiunii rusești.
Un argat pupă papucul Țarului
Întâlnirea dintre Viktor Orban și Vladimir Putin a adus în prim-plan tensiunile dintre Ungaria și restul Uniunii Europene în ceea ce privește politica față de Rusia. Deși Orban a prezentat vizita ca pe o misiune de pace, reacțiile internaționale sugerează că aceasta a fost văzută mai degrabă ca o mișcare controversată care subminează solidaritatea europeană și sprijinul pentru Ucraina. În următoarele luni, rolul lui Orban ca președinte al Consiliului UE va continua să fie un punct de interes major în contextul relațiilor internaționale și al politicii europene față de Rusia și Ucraina.
Rămâne de văzut cum va naviga Orban aceste ape tulburi și cum va influența politica europeană în această perioadă crucială. Ceea ce este clar este că întâlnirea sa cu Putin a adus la suprafață divergențele profunde din cadrul Uniunii Europene cu privire la abordarea conflictului din Ucraina și relațiile cu Rusia.
Ungaria trage speranță că Putin va sprijini iredentismul maghiar?
Context istoric și iredentismul maghiar
Iredentismul maghiar se referă la dorințele și mișcările politice din Ungaria de a recăpăta teritorii care au fost pierdute după Tratatul de la Trianon în 1920, prin care Ungaria a pierdut două treimi din teritoriul său și o mare parte din populația maghiară. Aceste teritorii includ părți din Slovacia, România (Transilvania), Serbia (Voivodina) și Ucraina (Transcarpatia).
Sprijinul pentru iredentism
Nu există dovezi clare că Rusia ar sprijini în mod activ și deschis iredentismul maghiar. Relațiile diplomatice între Rusia și țările afectate de potențialul iredentism maghiar (Slovacia, România, Serbia și Ucraina) sunt complexe și delicate. Sprijinul deschis pentru astfel de mișcări ar putea destabiliza și mai mult regiunea și ar complica relațiile Rusiei cu aceste state.
Influența indirectă
Cu toate acestea, Rusia are un interes strategic în destabilizarea Uniunii Europene și a NATO. Sprijinul indirect sau tacit pentru mișcările naționaliste și iredentiste din diverse țări europene poate servi acestui scop. În acest context, legăturile strânse ale lui Orban cu Putin și retorica naționalistă din Ungaria pot fi văzute ca beneficii pentru ambii lideri în termeni de influență geopolitică.
Levier politic intern
Pentru Viktor Orban, retorica naționalistă și iredentistă servește drept levier politic intern. Este un mod eficient de a mobiliza sprijinul naționalist și de a consolida puterea sa și a partidului Fidesz. În același timp, Orban folosește aceste teme pentru a distrage atenția de la problemele interne și de a justifica o politică externă independentă de Bruxelles.
Poziționare geopolitică
Ungaria încearcă să joace un rol de mediator între Est și Vest. Relațiile bune cu Rusia îi permit să mențină o poziție geopolitică unică în cadrul Uniunii Europene, oferindu-i lui Orban un statut special și influență în cadrul UE.
Speranțe deșarte
Deși nu există dovezi concrete că Putin ar sprijini direct iredentismul maghiar, relațiile strânse dintre Ungaria și Rusia și interesele geopolitice comune pot crea condițiile pentru un sprijin indirect sau tacit. Orban poate spera că, prin menținerea unei relații bune cu Rusia, va putea obține un avantaj strategic și o susținere implicită pentru obiectivele sale naționaliste. În același timp, este important de observat că un astfel de sprijin ar putea rămâne în mare parte simbolic, deoarece acțiunile concrete ar risca să destabilizeze regiunea și să atragă represalii internaționale.