Este adusă azi în România: Totul despre Lumina Sfântă

În seara zile de sâmbătă, 23 aprilie, Sfânta Lumină de la Ierusalim va fi adusă de Superiorul Aşezămintelor Patriarhiei Române la Locurile Sfinte, părintele arhimandrit Teofil Anăstăsoaie, şi va fi oferită delegaţilor eparhiilor prezenţi la Aeroportul Internaţional „Otopeni”. Sâmbătă seara, în intervalul orar 19:30 – 20:30, va avea loc pe Colina Bucuriei procesiunea primirii Sfintei Lumini de către Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel.

Tradiţia aducerii Sfintei Lumini de la Ierusalim a fost inaugurată de PF Daniel în anul 2009.

Lumina Sfântă este considerată un miracol al Ortodoxiei, care se întâmplă în fiecare an de Paşte la Ierusalim când, în timpul Vecerniei Mari din Sâmbăta Mare, între orele 12:30 şi 14:30, deasupra Sfântului Mormânt se aprinde un foc care se pogoară din cer, manifestându-se diferit în fiecare an şi care, în primele minute, nu frige. Lumina este adusă credincioşilor de Patriarhul Ierusalimului.

Mai păzită decât un transport de lingouri din aur

Ritualul vechi de peste 1.200 de ani este considerat de către Biserica Ortodoxă „o minune publică„, întrucât este văzută de toată lumea. Flacăra se aprinde numai la ortodocşi, „ca o dovadă incontestabilă că numai ei păstrează dreapta credinţă apostolică”, după cum spun preoţii.
Tradiţia situează la Sfântul Mormânt ultimele episoade ale patimilor lui Hristos, crucificarea sa, punerea sa în mormânt şi Învierea.

Mormântul Sfânt este condus de şase biserici creş tine ortodoxe – grecii ortodocşi, catolicii de rit latin, armenii apostolici, copţii egipteni, siriacii ortodocşi şi etiopienii ortodocşi.

Aprinderea Sfintei Lumini nu decurge deloc simplu, fiind extrem de…monitorizată şi mai păzită decât un transport de lingouri din aur! Sfântul Mormânt este controlat încă din noaptea Vinerii Mari, după prohod, de poliţişti civili necreştini, respectiv un arab, un turc şi o autoritate israeliană.

Ei verifică toate obiectele din interior, pentru a nu exista nicio sursă de foc, şi controlează până şi vata care trebuie presarată pe mormântul Domnului.
Apoi, se sting toate luminile, iar uşa Sfântului Mormânt se închide cu două sigilii şi este păzită de gardieni până când se aprinde Lumina.
Nici Patriarhul Ierusalimului nu scapă: când vine momentul să intre în Sfântul Mormânt, acesta este verificat de către poliţiştii necreştini, ca să nu aibă la el o sursă de foc.

După 15-20 de minute de rugăciune, lumea din biserică observă o lumină puternică, ca un fulger, care coboară prin cupola mare a Bisericii şi care intră în Sfântul Mormant, aprinzând vata presărată pe lespede.

Controversele Sfintei Lumini

Miracolul de la Ierusalim a stârnit de-a lungul anilor mai multe controverse. Scepticii pun la îndoială proprietăţile Sfintei Lumini despre care se spune că nu provoacă arsuri.
De asemenea, Biserica Catolică şi cea Protestantă nu recunosc autenticitatea ritualului: în 1238, Papa Grigore al IX-lea denunţa Lumina Sfânta ca fiind o fraudă.
Fenomenul este descris de celebrul istoric Edward Gibbon în opera sa de căpătâi- „Istoria declinului şi prăbuşirii Imperiului Roman”, în volumul IV, publicat în 1788: „Musulmanii zâmbeau cu condescenţă la menţiunea flacării miraculoase ce se aprindea în ajunul Paştelui. Această fraudă pioasă, concepută în secolul al IX-lea, era apreciată de cruciaţii latini şi este repetată anual de către preoţimea sectelor greceşti, armene şi copte, impunând-o asupra spectatorilor creduli pentru beneficiul propriu şi pentru cel al tiranilor ce îi conduc„.

O altă sursă istorică la care apelează scepticii este arhimandritul rus Porfirie, ce a fost trimis în secolul al XVII-lea la Ierusalim de către Biserica Ortodoxă Rusă pentru a fonda misiunea rusească.
În jurnalul pe care l-a ţinut, acesta menţionează că preoţimea din Ierusalim ştia că „miracolul” este de fapt o fraudă. După cum subliniază jurnalistul şi absolventul de Teologie Florian Bichir, „dincolo de această bucurie, a Luminii de la Ierusalim, important este să simţim divina Lumină în inimile noastre, iar aceasta să ne transforme măcar un pic„.