Vlad Alexandrescu: „Obsedat de monede antice, Ernest Oberländer i-a încurajat pe cei cu detectorii de metale, oferindu-le recompense”

Publicat: 29 ian. 2025, 10:11, de Ion Teleanu, în Dezvăluiri , ? cititori
Vlad Alexandrescu: „Obsedat de monede antice, Ernest Oberländer i-a încurajat pe cei cu detectorii de metale, oferindu-le recompense”

Fostul ministru al Culturii din Cabinetul Cioloș, Vlad Alexandrescu, a avut ieri o postare extrem de interesantă despre directorul Muzeului Naţional de Istorie a României (MNIR), Ernest Oberländer-Târnoveanu, cel care a dus tezaurul dacic la Muzeul Drents din Assen-Olanda, de unde a fost furat.

În urma furtului Tezaurului Dacic de la muzeul din Assen-Olanda, unde piesa de rezistenţă era faimosul coif de aur de la Coţofeneşti, confecţionat dintr-un kilogram de aur pur, directorul MNIR, Ernest Oberländer-Târnoveanu, a fost demis de ministrul Culturii, Natalia Intotero. Imediat după demitere, fostul ministru al Culturii Vlad Alexandrescu a făcut o postare interesantă care-l pune într-o lumină foarte proastă pe directorul demis, Ernest Oberländer-Târnoveanu.

PUTEREA vă prezintă integral postarea fostului ministru Vlad Alexandrescu, cu mențiunea că intertitlurile aparțin redacției

 „Rolul nociv al lui Oberländer la conducerea acestui muzeu este mult mai vechi”

 A fost demis Ernest Oberländer-Târnoveanu de la Muzeul Național de Istorie a României. Desigur greșeala lui în chestiunea trimiterii Coifului de la Coțofenești a fost enormă, de nescuzat, și justifică fără discuție decizia demiterii lui.

Dar rolul lui nociv la conducerea acestui muzeu este mult mai vechi. S-a vorbit puțin de acest lucru, din pricina lobby-ului de la Cotroceni, care l-a susținut (un consilier pe Cultură al lui Iohannis, pentru care se înființează în mod special o ambasadă în Letonia. Și Iohannis, care nu s-a obosit să facă altceva pentru Cultură decât să taie panglici, și alea puține!).

Obsedat de monede antice, Oberländer i-a încurajat pe cei cu detectorii de metale, oferindu-le recompense, în ciuda avertismentelor repetate ale arheologilor, care au arătat că siturile arheologice văduvite de monede nu mai pot fi studiate în toată complexitatea lor, iar piesele smulse din sol nu mai beneficiază de context. Patrick André de Hillerin scrie corect că mulți dintre ei sunt „braconieri care umblă după comori metalice ca să facă bani. În loc să fie condamnați pentru braconaj arheologic, furt și pentru că distrug situri arheologice, cei cu detectorii de metale sunt premiați, primesc grămezi de bani de la guvern și sunt felicitați de directorul MNIR, care bagă rapid în tezaurul muzeului piesele descoperite de braconieri”.

„A anulat consolidarea și restaurarea clădirii Muzeului, fostul Palat al Poștelor”

A anulat consolidarea și restaurarea clădirii Muzeului, fostul Palat al Poștelor, monument istoric, aflat într-un grav risc seismic, pentru că nu i-a plăcut proiectul ieșit câștigător la concursul internațional de arhitectură organizat de Ordinul Arhitecților, sub egida Uniunii Internaționale a Arhitecților. Acel concurs a fost lansat în februarie 2016, pe vremea când eram ministrul Culturii. De el s-a ales praful. Între timp, după 8 ani de litigii, omul a și pierdut procesul cu OAR, 8 ani în care clădirea a continuat să se degradeze și să reprezinte un risc pentru toți angajații și pentru piesele de patrimoniu care se află înăuntru.

„Acest om a îngropat orice demers de a regândi expunerea istoriei naționale în primul muzeu al țării”

Dar lucrul cel mai grav este că acest om a îngropat orice demers de a regândi expunerea istoriei naționale în primul muzeu al țării, lăsând deschisă abia sala Tezaurului și câte o expunere temporară pregătită de cercetătorii și muzeografii competenți din instituție.

La 35 de ani de la Revoluție, am fi avut dreptul și noi, ca români, să avem un Muzeu Național în care să fie regândită expunerea istoriei României altfel decât în parametrii național-ceaușismului, în care a fost realizat muzeul la deschiderea lui în 1970, și în care a fost preluat mimetic de unele mici muzee din țară. S-au dat jos panourile cu Ceaușescu și cu „lupta de clasă”, dar au rămas, în mare, cele cu „istoria glorioasă”. Pentru a regândi, modern, narațiunea (narațiunile) fundamentală/e, ar fi trebuit solicitați istoricii cei mai competenți ai țării, colaboratori poate din străinătate care se ocupă de istoria României și a Sud-Estului Europei, spre a oferi românilor și vizitatorilor străini o imagine reînnoită, plurală și obiectivă a istoriei noastre.

„Furtul de la Assen este consecința unui management obsesional și orgolios”

Omul ăsta a blocat tot. A plimbat piesele de tezaur ale României prin străinătate pentru a justifica într-un fel lipsa de idei a principalului muzeu de istorie al țării. Furtul de la Assen, în mod neașteptat, este consecința unui management obsesional și orgolios, care își făcea de lucru prin lume în loc să-i ajute pe români să-și înțeleagă istoria.