Vrăjitorie în peștera Cloggs din Australia: cel mai vechi ritual cultural cunoscut, transmis de-a lungul a 500 de generații

Avem aici o descoperire remarcabilă în peștera Cloggs din sud-estul Australiei, unde au fost găsite două bețe care prezintă semne de prelucrare specifică practicilor de magie și blesteme ale aborigenilor descrise în secolul al XIX-lea. Estimarea vârstei acestor bețe indică o vechime de aproximativ 11.000–12.000 de ani, făcându-le astfel dovezi ale celui mai lung interval de timp pentru care avem mărturii ale unei practici culturale continue, oriunde în lume.

Această descoperire poate reprezenta cel mai vechi ritual cunoscut transmis cultural, unul care a persistat printre populațiile locale din ultima epocă glaciară până în perioada colonială, conform unui studiu publicat în revista Nature Human Behaviour.

Un sit arheologic de importanță majoră

Peștera Cloggs, situată în regiunea Gippsland din Victoria, Australia, este un sit arheologic bogat. Situată pe un promontoriu de calcar cu vedere la poalele Alpilor Australieni, peștera coboară aproximativ 12 metri sub suprafață, păstrând o vastă moștenire a culturii aborigenilor. Activitatea umană în această peșteră datează de până la 25.000 de ani, conform cercetărilor anterioare.

Peștera se află pe teritoriul poporului GunaiKurnai, iar în 2009, reprezentanții acestui popor au decis să investigheze istoria lor în colaborare cu antropologii de la Universitatea Monash. În urma acestei colaborări, au fost făcute descoperiri extraordinare, inclusiv cele două bețe menționate.

Descoperirea și analiza

Profesorul Bruno David și echipa sa s-au concentrat pe o secțiune a peșterii care nu a fost afectată de o prăbușire masivă a peșterii acum aproximativ 6.000 de ani. Astfel, într-un șemineu de dimensiuni mici, au găsit un băț de Casuarina, de 40 de centimetri, ușor ars, înconjurat de pietre de calcar. Bățul a fost datat cu carbon și s-a stabilit că are aproximativ 12.000 de ani, devenind astfel cel mai vechi artefact de lemn găsit în Australia.

Lemnul, în mod normal, nu rezistă atât de mult timp, ceea ce face această descoperire și mai remarcabilă. Arderea ușoară la un capăt sugerează că a fost plasat într-un foc rece pentru o perioadă scurtă. Bățul prezenta lipide provenite de la grăsimi umane sau animale, iar crengile laterale fuseseră îndepărtate cu grijă.

Cercetările ulterioare au dezvăluit un alt băț de Casuarina, aproximativ cu o mie de ani mai tânăr, dar prelucrat în același mod. Ambele bețe erau plasate deasupra unor șemineuri miniaturale, care erau mici incinte din piatră de dimensiunea palmelor, umplute cu cenușă de iarbă și crenguțe, care par să fi ars pentru o perioadă foarte scurtă.

Legătura cu tradițiile aborigene

Poporul GunaiKurnai de astăzi și-a pierdut memoria culturală cu privire la utilizarea acestor bețe. Prin urmare, cercetătorii au analizat texte etnografice vechi pentru a pune descoperirile în context. În 1887, geologul guvernamental Alfred Howitt a descris ritualuri ale vrăjitorilor locali numiți mulla-mullung. Alte texte etnografice au asociat bețele de Casuarina cu magia.

Howitt a oferit relatări detaliate despre practici mistice pentru a vindeca bolnavii sau a blestema dușmanii, bazate pe observații personale și relatări de la aborigeni. Una dintre aceste relatări are o asemănare izbitoare cu dovezile găsite în peșteră. Un obiect personal, cum ar fi o bucată de îmbrăcăminte, un accesoriu de păr sau un rest de mâncare, era atașat de capătul unui băț înmuiat în grăsime umană sau de cangur pentru a dăuna unui inamic. Bățul era apoi plasat lângă un foc mic, iar vrăjitorul mulla-mullung cânta numele victimei până când bățul cădea în flăcări, activând astfel un blestem fatal.

Continuitatea tradițiilor

Convergența dovezilor arheologice și a relatărilor etnografice demonstrează cât de mult au supraviețuit tradițiile aborigenilor australieni. Potrivit profesorului Bruno David, aceasta reprezintă 12.000 de ani de continuitate, cunoștințe transmise de la o generație la alta, de-a lungul a 500 de generații, o realizare absolut remarcabilă.

Peștera Cloggs pare să fi servit mai degrabă ca un loc izolat de ritual decât ca un spațiu de locuit. De-a lungul a aproximativ 23.000 de ani, arheologii au găsit aranjamente ceremoniale de pietre, stalactite sparte, o mică piatră de măcinat, pete de pulbere de calcit și cristale de cuarț.

Publicarea descoperirii

Descoperirea a fost publicată în Nature Human Behaviour, oferind o fereastră unică în practicile culturale ancestrale ale aborigenilor australieni și subliniind importanța conservării și respectării patrimoniului cultural. Această descoperire nu numai că adaugă cunoștințe valoroase în domeniul arheologiei, dar și subliniază reziliența și persistența culturilor indigene în fața schimbărilor drastice de mediu și sociale.