Vreo trei vorbe, cinci cuvinte despre Castel dell’Ovo

Cum avem drumurile deschise, cine știe, poate ajungeți pe la Napoli. Și, dacă sunteți aici, vă îndemn să vizitați Castel dell’Ovo. Este una dintre cele mai populare destinații turistice din zonă. Mulți miri aleg, pentru faptul că priveliștea e minunată și castelul este situat chiar în mare, să-și facă pozele de nuntă aici.

De asemenea, la castel, tot datorită poziționării sale, se țin, adesea, conferințe, expoziții, evenimente culturale. Din păcate, fiind expus la intemperii naturale, adică vânt și valuri de mare, castelul este mereu supus efectelor de deteriorare.

Mai ales că, este construit și cu cărămizi de tuf, un material poros și extrem de friabil, care se prăbușește ușor dacă nu este tencuit. Și, da. Castel dell’Ovo a fost închis acum trei zile pentru că o bună parte din fațada principală s-a prăbușit. Lucrările de reparații au ținut numai două zile.

Muncitorii și tehnicienii Napoli Servizi au sosit la fața locului și au efectuat lucrări urgente de siguranță la fațada principală. Practic, au îndepărtat pietrele desprinse ori pe cale să se prăbușească, le-au înlocuit cu altele și au verificat, pentru a evita alte prăbușiri, întreaga fațadă a intrării principale. Ultimele reparații avuseseră loc în martie, când, la fel se desprinseseră mai multe pietre din ziduri.

Întrebați despre motivele prăbușirilor atât de dese, tehnicienii care se ocupă de castel au spus că de vină sunt vântul și sarea mării. Cele două, când se amestecă, duc la eroziuni masive. Factorii atmosferici nu pot să fie evitați. Și, desigur, fărâmițarea castelului vine și din vechimea zidurilor. Castelul va fi monitorizat continuu de experți pentru a preveni noi prăbușiri. Pentru moment, cum am spus, Castel dell’Ovo a fost redeschis publicului.

Istorie și legende

Castel dell’Ovo se află pe insulița Megaride și a fost primul loc în care grecii care au cucerit Golful Napoli, au prins rădăcini. El este fondat în 474 î.Hr. Castelul, cum arată acum, a fost construit în jurul anului 1128, a fost, cel mai probabil, la început, un lăcaș de cult păgân, apoi a devenit unul de cult creștin. Destinația lui s-a tot schimbat, fiind și cetate a normanzilor, apoi un castel al angevinilor.

Una dintre cele mai bizare legende napolitane atribuie numele castelului oului pe care Vergiliu l-ar fi ținut ascuns într-o cușcă amplasată la subsol. Oul era apărat cu încuietori grele și ținut secret pentru că de acest „obiect prețios” depindea norocul Castelului. Din acel moment, soarta Castelului, dar și a întregului oraș Napoli, a fost legată de acel ou. E o metaforă. Totul e destul de fragil, dar de asta se ține agățată lumea destul de mult timp. Astăzi, i-am zice faptului respectiv speranța care moare ultima.

Pe vremea reginei Giovanna, Castelul a suferit avarii grave din cauza prăbușirii arcului care leagă cele două stânci pe care este construit și Regina a fost practic obligată să declare oficial că a înlocuit oul. A pus, astfel, capăt, puterilor oului. Și a oprit răspândirea temerilor de dezastre în oraș. Căci, până atunci tot ce se întâmpla rău, era legat de ou.

Dincolo de asta, castelul este o locație spectaculoasă în Golful Napoli. El este situat în zona Via Caracciolo, are iz din vremuri trecute, este vecin cu marea strălucitoare, pe care, în nopțile cu lună se vede fiecare val cum spumegă alb către țărm. Din crenelurile Castelului și de pe terasele sale se pot vedea cele mai încântătoare peisaje.

Cultul Sirenei Parthenope

Acest cult, conform legendei, își are rădăcinile în istoria nașterii orașului Napoli. Sirenele de pe insula Megaride au fost, prima dată, prezentate de Homer în Odiseea. Aici, Ulise, care s-a legat de un stâlp pe corabia pe care se afla, a putut să reziste cântecului fermecat al sirenelor care voiau să-l vrăjească. Se spune că, în urma acestei umilințe, aceea de a nu cuceri un bărbat, sirenele s-au aruncat de pe o stâncă ori s-au ucis între ele. Trupul lui Partenope, cea mai frumoasă sirenă de aici, a ajuns pe insula Megaride, dând astfel numele orașului care se afla pe promontoriul din apropiere.

O altă legendă spune că Partenope era frumoasa fiică a liderului grec Eumelo Falevo. Acesta a plecat să fondeze o colonie pe coasta Campaniei, iar fiica lui a fost lovită de un fulger și a murit pe loc. Numele orașului ar fi, așadar, un tribut adus acestei fete.

Castel dell’Ovo

Legenda lui Niccolò, omul-pește

O altă legendă povestește despre Niccolò, un tânăr pe jumătate om, pe jumătate pește. Se spune că avea degete palmate, branhii și piele solzoasă și trăia pe fundul mării. Niccolò ar fi fost prieten cu regele Napoliului, căruia i-ar fi adus multe bogății de pe fundul mării, acolo unde se aflau și cadavre, și corăbii scufundate.

După ce a adus mai multe sipete cu pietre prețioase, Niccolò ar fi dispărut. Nici regele, nici altcineva n-a mai știut nimic despre el. Cum nu s-a spus niciodată că a murit, legenda spune că el e încă sub ape, foarte supărat pe oameni și așteaptă un moment prielnic să iasă la suprafață.

Legenda Sfintei Patrizia

Patrizia, născută în secolul al VI-lea d.Hr. C., era urmașa lui Constantin și a hotărât să-și dedice viața altor oameni. Ea a jurat să rămână castă, împotriva voinței împăratului care îi promisese c-o ia de soție. Apoi a fugit la Roma cu ajutorul slujnicelor sale, dar din cauza unei furtuni violente a naufragiat pe coastele orașului Napoli și s-a oprit pe insula Megaride, unde a locuit o vreme în peșteri împreună cu surorile ei.

Ajunsă la Napoli, Patrizia și-a dat toate bunurile săracilor, dar în curând a murit de o boală fulminantă. În 1846, rămășițele sfintei au fost duse la mănăstirea San Gregorio Armeno care adăpostește și racla cu sângele ei care, ca și cel al San Gennaro, devine în mod miraculos lichid.

Insulița Megaride, datorită poziției sale natural protejate, a fost întotdeauna râvnită de greii lumii.  Primul oaspete ilustru despre care ne vorbește istoria este Romulus Augustus, ultimul împărat al Romei, pe care Odoacru l-a ținut în exil, alegând Castelul pentru întemnițare.

Tommaso Campanella a fost, de asemenea, unul dintre prizonierii populari ai Castelului, probabil în 1608. În 1800, alte personalități celebre, inclusiv iacobini, carbonari și liberali, au fost prizonieri la castel: Francesco De Sanctis, Carlo Poerio și Luigi Settembrini. Roberto d’Angiò a avut onoarea de a-l găzdui la Castel pe Francesco Petrarca, care, pe timpul celei de-a doua găzduiri, a fost spectator – și apoi cronicar – al unui tsunami violent care în 1343 a lovit orașul, provocând grave pagube Castelului.

Mai trebuie spus că programul de vizitare a castelului este, în afară de duminică, de la 8.30 la 17.00. Duminica e închis. A, și important: castelul se vizitează gratuit.