Vreți să mâncați pâine după rețeta preferată de Ceaușescu? Iată cum se face!

Este știut faptul că pentru Nicolae Ceaușescu, „cel mai de frunte fiu al acestui pământ”, niciun efort nu era prea mare pentru a i se asigura cea mai bună hrană. Acest lucru era valabil mai ales la pâine, pe care o adora, dar o consuma în cantități riguros cântărite, căci suferea de diabet.

Pâinea pentru Nicolae Ceaușescu era produsă într-o secție specială a fabricii „Spicul”, numită chiar așa – „Secția Specială”. Acolo se preparau produsele de panificație pentru conducerea Comitetului Central al Partidului. Dar de pâinea cuplului Ceaușescu se ocupa un singur maistru brutar. Timp de peste 20 de ani, el a fost cel care pregătea pâinea dictatorului.

În 1990 a devenit angajatul unei brutării aflată în hala Pieței Unirii, din București. În acel context, maistrul a dezvăluit și altora secretele sale.

Contrar așteptărilor, ingredientele nu erau unele sofisticate. Dealtfel, dictatorul nu avea gusturi sofisticate. Pentru pâinea destinată consumului său se foloseau doar făină, sare, drojdie și apă. Făina era albă, de cea mai bună calitate.

Secretul maistrului era că folosea întotdeauna „metoda directă”, cum este numită de specialiști. De fapt, este metoda clasică, pe care o folosesc cele mai multe gospodine atunci când fac pâine de casă. Acest procedeu presupune amestecarea și frământarea într-o singură etapă a tuturor materiilor prime din care se obține aluatul.

Iată pașii principali pentru fabricarea pâinii folosind metoda directă:

Amestecarea ingredientelor:

Se combină făina de grâu moale, apă, sare de bucătărie și drojdie de panificație. Aceste ingrediente sunt frământate împreună pentru a forma un aluat omogen.

Fermentarea aluatului:

Aluatul este lăsat să crească în volum, permițând drojdiei să producă dioxid de carbon. Acest proces de fermentare face aluatul să devină pufos și să-și dezvolte aroma caracteristică.

Coacerea în cuptor:

Aluatul porționat este așezat în forme sau pe tăvi și introdus în cuptor. În timpul coacerii, aluatul se transformă în pâine, iar crusta devine aurie și crocantă.

Răcirea și servirea:

Pâinea este scosă din cuptor și lăsată să se răcească, cel mai bine învelită într-un ștergar sau un prosop subțire. Nu se taie cât este caldă, ci abia după răcire.

Conform mărturiilor celor care l-au înconjurat pe Ceaușescu, acesta nu s-a plâns niciodată de calitatea pâinii care i-a fost servită la reședința sa.