Acceleraționism și geopolitică: în Era Trump criteriile etice dispar complet

Dacă inițial acceleraționismul părea o idee filozofică abstractă despre accelerarea inevitabilă a progresului tehnologic și social, astăzi este principala doctrină geopolitică a administrației Trump. Nu mai vorbim despre o simplă teorie a colapsului accelerat sau a inevitabilității progresului, ci despre o strategie de guvernare globală care pune pe masă resursele naturale, economiile statelor și conflictele în curs.

”Forțarea progresului” redefinește ordinea mondială

Sub acest principiu, pacea, războiul, comerțul și expansiunea sunt văzute nu prin prisma echilibrului și stabilității, ci prin prisma accesului rapid la avantaj tehnologic decisiv. Nu contează alianțele, nu contează istoria, nu contează morala – contează doar cât de repede putem ajunge la următoarea treaptă tehnologică și cine va controla resursele necesare.

1. „Pacea” în Ucraina: o chestiune de metale rare

Trump nu vede războiul din Ucraina ca pe un conflict moral, politic sau ideologic. Nu îi pasă de „democrație vs. autocrație”, de securitatea Europei sau de jocurile de influență dintre Rusia și NATO. Tot ce contează este cât de repede poate fi stabilizată zona pentru ca SUA să aibă acces la resursele de metale rare ale Ucrainei.

Ucraina deține rezerve uriașe de litiu, nichel, cobalt și alte metale esențiale pentru tehnologiile viitorului: baterii pentru mașini electrice, microcipuri, telecomunicații și armament avansat. China controlează deja 60-70% din lanțul de aprovizionare global cu metale rare, iar SUA este într-o cursă disperată să recupereze terenul.

Pentru Trump, „pacea” în Ucraina înseamnă un acord rapid prin care Rusia să accepte să lase resursele critice sub influența americană. Nu este vorba despre teritorii, suveranitate sau dreptul internațional – este despre cine va controla accesul la viitorul tehnologic.

2. Groenlanda: o achiziție strategică, nu o glumă

Când Trump a vorbit despre cumpărarea Groenlandei în 2019, lumea l-a luat în râs. Dar în spatele acelei declarații se află aceeași logică acceleraționistă: Groenlanda este una dintre cele mai bogate regiuni în resurse critice pentru viitorul tehnologic.

✔ Pământuri rare, aur, uraniu, petrol și gaze naturale – toate sunt acolo, sub gheața care se topește rapid.
✔ Rute strategice deschise de schimbările climatice – Oceanul Arctic devine navigabil, iar Groenlanda devine un punct-cheie în controlul noilor trasee comerciale.
✔ Poziție militară perfectă – SUA are deja baze în Groenlanda și poate folosi teritoriul ca punct de lansare strategic împotriva Rusiei și Chinei.

Așadar, ideea lui Trump de a „cumpăra” Groenlanda nu era o excentricitate. Era un calcul pur acceleraționist: preluarea controlului asupra unei regiuni înainte ca adversarii să o poată valorifica.

3. Fâșia Gaza: „potențial imobiliar” în loc de criză umanitară

Trump nu vede Gaza ca pe un teren de luptă geopolitic sau un punct sensibil al conflictului israeliano-palestinian. El o vede ca pe o afacere imobiliară nevalorificată.

✔ În loc să discute despre suferința civililor, Trump vorbește despre „ce frumoasă ar putea deveni Gaza” după ce conflictul va fi „rezolvat”.
✔ Își imaginează un Miami al Orientului Mijlociu, cu hoteluri, cazinouri, infrastructură de lux și zone de exploatare economică.
✔ Planul nu este stabilirea unei păci sustenabile, ci transformarea zonei într-un hub de afaceri cât mai repede posibil.

Asta înseamnă acceleraționism pur aplicat geopolitic: nu repari, nu reconstruiești, ci înlocuiești totul cu o versiune mai rapidă și mai „profitabilă”.

4. China și noul Război Rece tehnologic

Dacă Obama și Biden au jucat cartea războiului economic cu China într-un mod precaut, Trump preferă versiunea hardcore a competiției tehnologice:

✔ Blocarea accesului Chinei la tehnologiile americane – Huawei, TikTok, Nvidia, AI și microcipuri sunt pe lista neagră.
✔ Forțarea industriei americane să depindă cât mai puțin de China – totul trebuie accelerat, cu orice cost.
✔ Parteneriate agresive cu țări care pot oferi resurse tehnologice – de la India și Vietnam până la alianțe dubioase cu regimuri autoritare.

Această abordare nu mai este despre „relații internaționale” sau „diplomație clasică”. Este o cursă spre viitor în care cine ajunge primul la resurse și inovație, câștigă.

Acceleraționismul nu mai este teorie, este politica reală

Ce vedem acum nu este doar un joc de idei. Este viitorul relațiilor internaționale.

✔ Nu se mai vorbește despre stabilitate, ci despre viteză.
✔ Nu se mai negociază pentru pace, ci pentru cine controlează următorul salt tehnologic.
✔ Nu se mai caută alianțe de lungă durată, ci parteneriate tactice pentru acces rapid la resurse.

Administrația Trump nu este interesată de „echilibru internațional”, ci de cum poate SUA să ajungă prima la următoarea generație de putere tehnologică.

Asta înseamnă că viitorul geopoliticii va fi marcat de conflicte rapide, tranzacții cinice și un dispreț total pentru regulile clasice ale diplomației.

Acceleraționismul nu este doar strategia administrației Trump – este noua paradigmă a lumii.

Acceleraționismul în Era Trump: figuri cheie și influența lor

În timpul administrației Trump, o serie de personalități din domeniul tehnologiei și finanțelor au câștigat influență semnificativă, promovând idei și politici care reflectă elemente ale acceleraționismului. Această „gașcă” contribuie ”pasional” la modelarea peisajului politic și economic al Statelor Unite, accelerând procesele tehnologice și capitaliste într-un mod fără precedent.

Peter Thiel, co-fondator al PayPal și Palantir, a fost unul dintre primii susținători ai campaniei lui Donald Trump. După alegeri, Thiel a fost numit în echipa de tranziție a președintelui, având o influență considerabilă în numirea unor oficiali cheie și în promovarea unei agende pro-tehnologie și pro-business. De asemenea, el a fost un susținător al politicilor de dereglementare și al inovației tehnologice, reflectând o abordare acceleraționistă în ceea ce privește dezvoltarea economică și tehnologică.

Elon Musk, CEO al Tesla și SpaceX, a fost numit în Consiliul Consultativ pentru Infrastructură al președintelui Trump. Deși a părăsit ulterior consiliul în semn de protest față de retragerea SUA din Acordul de la Paris, implicarea sa inițială a subliniat influența crescândă a liderilor tehnologici în politica națională. Proiectele lui Musk, precum Hyperloop și Neuralink, reflectă o viziune acceleraționistă asupra viitorului, promovând o accelerare a progresului tehnologic pentru a transforma fundamental societatea.

Jared Kushner, ginerele președintelui Trump și consilier senior la Casa Albă, a fost un alt membru influent al acestei noi gărzi tehnologice. Cu un background în investiții și tehnologie, Kushner a fost responsabil pentru inițiative precum Biroul American pentru Inovație, care a avut ca scop modernizarea guvernului federal prin adoptarea de soluții tehnologice avansate. Deși nu este direct asociat cu mișcarea acceleraționistă, eforturile sale de a introduce inovații tehnologice în guvern reflectă o abordare similară.

Steve Bannon, fost strateg șef al Casei Albe, a fost o figură controversată în administrația Trump, cunoscut pentru viziunile sale naționaliste și populiste. Înainte de a se alătura campaniei lui Trump, Bannon a fost președinte executiv al Breitbart News, o platformă media care a promovat idei de dreapta și a susținut o accelerare a schimbărilor politice și culturale. Deși abordarea sa diferă de cea a acceleraționiștilor tehnologici, Bannon a împărtășit dorința de a perturba status quo-ul și de a accelera transformările sociale și politice.

Stephen Miller, consilier senior pentru politică al președintelui Trump, a fost o altă figură influentă în promovarea unor politici care au accelerat schimbări semnificative în peisajul politic american. Cunoscut pentru pozițiile sale dure privind imigrația, Miller a jucat un rol esențial în formularea și implementarea unor politici menite să transforme rapid structura demografică și socială a țării.

Robert Mercer, miliardar și fost co-CEO al fondului de investiții Renaissance Technologies, a fost un susținător financiar major al campaniei lui Trump și al altor inițiative politice de dreapta. Prin finanțarea platformei Breitbart News și a altor organizații, Mercer a contribuit la promovarea unei agende politice care a accelerat schimbări semnificative în discursul public și în peisajul media.

Motoarele care trebuie să ne ducă rapid spre Marte

Această perioadă evidențiază o convergență între tehnologie, politică și economie, în care liderii din sectorul privat au jucat și joacă roluri esențiale în modelarea politicilor naționale. Deși nu toți acești actori se identifică explicit ca acceleraționiști, acțiunile și influența lor au contribuit la o accelerare a proceselor tehnologice și economice, având un impact profund asupra direcției în care se îndreaptă societatea americană și globală.

Fundamentele acceleraționismului

Acceleraționismul este o filozofie politică și socială care susține accelerarea proceselor capitaliste și tehnologice pentru a provoca schimbări radicale în societate. De-a lungul timpului, mai multe figuri proeminente au fost asociate cu această mișcare, fiecare contribuind în moduri distincte la dezvoltarea și popularizarea ideilor acceleraționiste.

Nick Land este adesea considerat părintele acceleraționismului. Filozof britanic și fost lector la Universitatea din Warwick, Land a co-fondat Unitatea de Cercetare în Cultură Cibernetică (CCRU) în anii ’90. Prin lucrările sale, a promovat ideea că accelerarea forțelor capitaliste și tehnologice va duce inevitabil la transformări post-umane. În scrierile sale, precum „Meltdown” și „Fanged Noumena”, Land explorează concepte legate de tehnologie, capitalism și dezintegrarea subiectului uman.

Sadie Plant, co-fondatoare a CCRU alături de Nick Land, a contribuit semnificativ la dezvoltarea teoriei acceleraționiste. Lucrarea sa „The Most Radical Gesture” analizează situaționismul și oferă perspective asupra modului în care tehnologia și cultura se intersectează în contextul capitalismului târziu.

Alex Williams și Nick Srnicek au revitalizat discuțiile despre acceleraționism în 2013 prin manifestul lor, „Manifesto for an Accelerationist Politics”. În acest text, ei argumentează că stânga politică ar trebui să îmbrățișeze tehnologia și procesele capitaliste pentru a crea o societate post-capitalistă. Ei subliniază importanța utilizării infrastructurii tehnologice existente pentru a construi alternative la sistemele actuale de putere și control.

Mark Fisher, un alt gânditor britanic influent, a explorat teme legate de acceleraționism în lucrarea sa „Capitalist Realism: Is There No Alternative?”. Deși nu se identifică direct ca acceleraționist, Fisher analizează modul în care capitalismul a colonizat imaginarul colectiv și sugerează că accelerarea anumitor tendințe ar putea dezvălui contradicțiile interne ale sistemului.

Reza Negarestani, filozof iranian, a contribuit la discuțiile despre acceleraționism prin lucrarea sa „Cyclonopedia: Complicity with Anonymous Materials”. Deși opera sa este mai degrabă o explorare a teoriei ficționale și a filozofiei speculative, ideile sale despre petrol, geopolitică și agenția non-umană au rezonat cu temele acceleraționiste.

Ray Brassier, filozof britanic, asociat cu realismul speculativ, a abordat teme legate de nihilism și tehnologie în lucrările sale. Deși nu se identifică direct ca acceleraționist, analizele sale despre relația dintre știință, filozofie și realitate au influențat discuțiile din cadrul mișcării.

Steven Shaviro, teoretician cultural american, a explorat implicațiile culturale și estetice ale acceleraționismului. În lucrarea sa „No Speed Limit: Three Essays on Accelerationism”, Shaviro analizează diferitele fațete ale mișcării și impactul acesteia asupra culturii contemporane.

Acești gânditori, printre alții, au modelat și influențat discursul acceleraționist, fiecare aducând perspective unice asupra modului în care accelerarea proceselor economice și tehnologice poate transforma societatea.