Zidul Rușinii: Cel mai periculos zid din lume

Într-o lume în care zidurile continuă să fie construite pentru a separa popoare și a diviza națiuni, există un zid puțin cunoscut, dar extrem de periculos, care traversează una dintre cele mai controversate regiuni ale Africii. Acest zid se află în Sahara Occidentală și este cunoscut drept „Zidul Rușinii”. Deși rareori menționat în presă, acest zid este un simbol al ocupației și suferinței poporului Sahrawi, un popor uitat care trăiește în exil și în condiții extrem de dificile.

Context istoric

Situată în vestul Africii, Sahara Occidentală a fost colonizată de Spania în 1884. De-a lungul decadelor, poporul Sahrawi a luptat împotriva diferitelor puteri coloniale pentru a-și păstra independența și dreptul asupra pământului lor. În 1973, mișcarea de eliberare Polisario a fost înființată de sahrawi pentru a-și revendica teritoriul de la coloniștii spanioli. Cu toate acestea, în 1975, Marocul a organizat așa-numita „Marș Verde”, trimițând 350.000 de protestatari în Sahara Occidentală pentru a revendica teritoriul. Sub presiunea acestor proteste, Spania a cedat controlul asupra regiunii, iar Marocul a ocupat teritoriul.

Viața în taberele de refugiați

La sud de orașul algerian Tindouf, pe granița cu Sahara Occidentală, se află cinci tabere de refugiați care găzduiesc poporul Sahrawi. Aceste tabere sunt administrate de mișcarea de eliberare Polisario și reprezintă un exemplu remarcabil de organizare și reziliență în fața adversităților. În ciuda condițiilor dure din deșert, unde temperaturile ajung frecvent la 40 de grade Celsius și ploaia este o raritate, sahrawii au reușit să construiască o societate bine organizată.

În aceste tabere, locuitorii trăiesc în colibe simple cu acoperișuri de tablă sau în corturi tradiționale numite „getouns”. Vehiculele dezmembrate și reutilizate pentru diverse scopuri, cum ar fi garduri pentru capre, sunt o imagine comună. În ciuda dificultăților, copii își găsesc bucuria jucându-se în aceste vehicule, transformându-le în locuri de joacă improvizate.

Zidul Rușinii

Pentru a menține controlul asupra ocupației, monarhia marocană a construit un zid de 2.700 de kilometri care traversează Sahara Occidentală. Zidul este cunoscut sub numele de „Zidul Rușinii” și este comparat adesea cu zidul de apartheid din Palestina. Acesta este construit din nisip, dar este considerat cel mai periculos zid din lume, fiind împânzit cu sârmă ghimpată, câini, un șanț, 150.000 de soldați și opt milioane de mine antipersonal. Aceste mine reprezintă un pericol constant pentru nomazii locali și animalele lor, mulți fiind răniți sau uciși de aceste dispozitive letale.

Zidul Rușinii, cunoscut și sub numele de „Bermul Marocan”, este o structură de apărare construită de Maroc pentru a delimita teritoriile pe care le controlează în Sahara Occidentală de cele controlate de Polisario. Zidul are următoarele caracteristici:

• Materiale: Este construit în mare parte din nisip și pământ, formând un val înalt de câțiva metri.
• Linii de apărare: Include mai multe linii de apărare cum ar fi sârmă ghimpată, șanțuri, și câini de pază.
• Mine antipersonal: Zidul este înconjurat de milioane de mine antipersonal, făcându-l extrem de periculos.
• Soldați: Peste 150.000 de soldați marocani sunt staționați de-a lungul zidului pentru a menține securitatea.
• Structuri militare: Există numeroase baze și turnuri de observație de-a lungul zidului.

Această structură impresionantă și înfricoșătoare nu este doar o barieră fizică, ci și un simbol al conflictului și suferinței poporului Sahrawi.

Organizarea și reziliența poporului Sahrawi

În ciuda ocupației și a vieții în exil, sahrawii au reușit să construiască o societate bine organizată în taberele de refugiați. Fiecare tabără, considerată o regiune, este împărțită în districte mici, fiecare având o clinică de sănătate, iar fiecare tabără dispune de un spital regional. Administrația taberei coordonează servicii medicale, educaționale și comerciale, asigurându-se că locuitorii au acces la necesitățile de bază.

Camioane speciale livrează apă potabilă în tabere, umplând rezervoarele familiilor pentru consum, igienă și gătit. Deși condițiile sunt dificile, observatorii internaționali descriu taberele de refugiați sahrawi drept „cele mai bine organizate tabere de refugiați din lume”.

Provocările și speranțele viitorului

Una dintre cele mai mari provocări pentru sahrawi este reconcilirea generațiilor care își amintesc viața înainte de exil cu tinerii care au trăit toată viața în tabere. Pentru a-i ajuta pe copii să înțeleagă viața din afara taberelor, există programe care le permit să trăiască temporar cu familii din Spania. Acest lucru le oferă tinerilor o perspectivă asupra lumii exterioare și îi transformă în ambasadori ai cauzei sahrawi.

De asemenea, Sahrawii se confruntă cu probleme economice, mulți tineri fiind nevoiți să plece în străinătate pentru a găsi locuri de muncă. Taberele depind în mare măsură de donații internaționale pentru a supraviețui, iar condițiile de trai sunt adesea limitate de resursele disponibile.

Un simbol de 2700 de kilometri

Zidul Rușinii din Sahara Occidentală nu este doar o barieră fizică, ci și un simbol al suferinței și rezilienței poporului Sahrawi. În timp ce lumea privește adesea în altă parte, Sahrawii continuă să lupte pentru libertatea și dreptul lor la autodeterminare. În mijlocul deșertului, acești oameni uitati au construit o societate remarcabilă, demonstrând că speranța și spiritul uman pot înflori chiar și în cele mai dure condiții.