Ziua Mondială a Radioului. Cum a apărut și ce evenimente importante s-au transmis de-a lungul timpului

În data de 13 februarie, celebrăm Ziua Mondială a Radioului, la inițiativa UNESCO. Ziua Mondială a Radioului a fost proclamată în anul 2011 de către statele membre ale UNESCO și adoptată de către Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite (ONU) în 2012.

Prin urmare, la cea de-a 10 aniversare și cu ocazia împlinirii a peste 100 de ani de radio, temele din acest an se referă la evoluție („lumea se schimbă, radioul evoluează”), la inovație („lumea se schimbă, radioul se adaptează”) și la conexiune („lumea se schimbă, radioul se conectează”).

În secolul XX, după descoperirea undelor magnetice sau hertziene (nume dat după fizicianul german Heinrich Hertz), mai mulți inventatori sau oameni de știință au experimentat transmiterea și detectarea lor. În anul 1983, Nikola Tesla a avut prima demonstrație publică a unui radio fără fir în orașul St. Louis din statul Missouri.

În ciuda acestei demonstrații, Guglielmo Marconi este persoana cel mai adesea acreditată ca inventator al radioului, primind primul brevet din Anglia în anul 1896, asigurându-și locul în istoria radioului. Un an mai târziu, Nikola Tesla a solicitat un brevet pentru radioul său în SUA, fiindu-i acordat de abia în anul 1900.

Înainte de anii 1920, radioul era folosit, în principal, pentru a contacta navele care erau pe mare. Comunicarea prin radio nu era foarte clară, astfel încât operatorii se bazau, de obicei, pe utilizarea mesajelor cu cod Morse. Odată cu Primul Război Mondial, radioul a devenit un aparat esențial. În timpul războiului, armata l-a folosit aproape exclusiv, devenind un instrument important de comunicare în timp real, fără a fi nevoie de un mesager fizic.

În ziua de 13 februarie, în anul 1946, a fost transmisă prima emisie a postului de radio al Națiunilor Unite.

Radioul în România

1908-1909: se instalează mai multe posturi de radiotelegrafie, primul fiind al Serviciului Maritim Român la Constanța, urmând apoi în Călărași, Giurgiu și Cernavodă, potrivit Radio România Cultural

1914: primul post de radiotelegrafie ce a avut legături cu străinătatea (Atena, Roma, Paris), pus în funcțiune de inginerul Emil Giurgea

1921: prima emisiune experimentală de radiodifuziune, la București

1925: primul receptor radiofonic și primele audiții publice, de două ori pe săptămână, la Institutul Electrotehnic din cadrul Universității București. În același an, apar Legea pentru instalarea și folosirea stațiilor și posturilor radio-telefonice și Regulamentul de aplicare a legii

1926: Regele Ferdinand I a contribuit la înfiinţarea radioului public, prin exprimarea, la Castelul Peleş, a acordului scris pentru înfiinţarea Societăţii de Difuziune Radio Telefonică din România

1928: este cumpărat imobilul din strada Fântânii, astăzi strada General Berthelot, nr. 60, fiind primul sediu al Societății Române de Radiodifuziune. Se întâmplă prima transmisiune radiofonică a postului Radio București

1938: Radiodifuziunea Română, în semn de doliu după moartea Reginei Maria, a urmărit evenimentele dinaintea funeraliilor și ceremonia de înhumare de la Curtea de Argeș

1939: se difuează Ora românească pentru America

1947: se transmite înregistrarea proclamației Regelui Mihai I în urma abdicării sale și preluarea conducerii de către comuniști

1968: se transmite prima ediție a Festivalului de muzică ușoară Cerbul de Aur

1987: se transmit date cu privire la vizita fostului conducător al Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov

1989: se transmit detalii despre evenimentele petrecute în țară, după căderea regimului soților Ceaușescu

1990: primul radio independent post-comunist este UniFun Radio

1993: Radiodifuziunea română devine membră al European Broadcasting Union (EBU)

2003: sunt trimiși 14 corespondenți de război din partea Radio România Actualități

2013: Radio România devine membru al Asia-Pacific Broadcasting Union (ABU)